Ați fost vreodată în Wemmik? Nu îl căutați pe hartă, nu îl veți găsi. Nu se ajunge acolo nici cu avionul, nici cu vreun troleu, nici chiar cu autobuz sau mașina personală. Poate cu bicicleta sau trotineta? Până la urmă, depinde de voi cu ce vreți să mergeți până în Wemmik.
De ce vă spun că nu îl veți găsi pe hartă? Pentru că Wemmik e un loc pe care îl putem întâlni peste tot și oriunde în jurul nostru. E un spațiu denumit așa în cărțile lui Max Lucado, dar descrierea lui mi-am dat seama că poate corespunde oricărui loc de pe pământul acesta. Wemmik este un orășel locuit de omuleți din lemn, ciopliți de creatorul lor, Eli, un tâmplar. Eli trăiește într-o casă de pe un deal, de unde poate să îi vadă oricând pe omuleți.
Printre omuleții eroi ai cărților lui Max Lucado apare și Pancinello. Împreună cu prietena lui, Lucia, cea de care nu se lipește nicio etichetă, Pancinello trece prin tot felul de aventuri, la capătul cărora află că este demn de iubire, iubit, demn de a fi fericit și de a se bucura liber. Și o grămadă de alte lucruri faine.
Ema e mare fan al cărților cu Pancinello și azi aș vrea să vă scriu un pic despre una dintre ele, care le place mult ei și Evei.
Titlul în limba română este: Cel mai bun dintre toți. Este foarte fain ilustrată de Sergio Martinez. În limba română, cărțile sunt publicate la editura Gramma.ro.
Pancinello și ceilalți locuitori din Wemmik alfă, odată cu sosirea faimoasei Meda Liata, că unii oameni sunt mai deosebiți, mai speciali, pentru că sunt făcuți din lemn mai special. Astfel, cei făcuți din mahon ajung să aibă un club al lor și să poarte un M la gât, în vreme ceilalți sunt considerați mai puțini valoroși, iar cel mai puțin valoros ajunge să fie considerat Pancinello, care a fost făcut din lemn de salcie. Astfel, Pancinello este dat la o parte de prietena lui, Lucia, cea din lemn de mahon, nu mai ia parte la jocurile celorlalți omuleți, din alt lemn și este cuprins de tristețe. Ar vrea să fie altfel și nu înțelege de ce este așa cum este. Asta până când Eli îi spune că el i-a creat pe toți pentru a fi diferiți și că acolo stă valoarea lor, în felul că sunt unici și egali. Când Pancinello este singurul care o salvează pe Meda Liata de la înec, pentru că doar el se poate îndoi, și ceilalți omuleți din Wemmik își dau seama de eroarea pe care au făcut-o. Cartea se încheie simplu: „În ce-i privește pe locuitorii din Wemmik, aceștia renunțară să mai vorbească despre copacii strămoșești și hotărâră să redevină simpli wemmikeni.” În fond, natura umană ne face pe toți demni de iubire și apreciere.
Chiar dacă par mesaje simple și exprimate într-un mod parabolic și simplist, mesajele cărților din seria aceasta sunt actuale. E nevoie doar să le citim cu inimile deschise. Avem și noi, și copiii noștri, nevoie de busole morale și de mângâiere. Și de această dată, cărțile ne-o pot oferi și se achită de rolul lor cu umor, ilustrații faine și personaje cu care ne e ușor să ne identificăm.
Eu am cumpărat cărțile de pe Cartemma: https://www.cartemma.ro/carti-de-copii-intre-5-7-ani/pachet-max-lucado.html
Le recomand.