Mi-ar fi plăcut să învăț să cânt la violoncel
Măcar notele cele mai moi
Cele mai triste
Să le văd cum le aleargă arcuşul pe corzile instrumentului,
Ținând un bici în mână.
Adesea, îmi place să închid ochii
Şi să cred că sunt un ceva special
Cu aripi în loc de mâini şi cu arme în loc de picioare şi cu gheață în căuşul sufletului.
Dar nu, nici de data asta nu ai ghicit, bătrâne ceasornicar,
Sunt doar un alt suflet mai bogat în culoare şi mirare
Ce-şi întinde bogățiile la soare, pe pavaj,
La uscat
