Cause the day we give in is the day we die….
Am avut mare nevoie de un suflu din ăsta de entuziasm – și l-am primit aseară. De pe Facebook, de unde altundeva – a devenit o platformă de comunicare pentru mine, mai ales de când nu mai sunt în țară.
Sunt mândră de voi. Ne-au făcut în toate felurile, ne-au umilit, și acasă, și aici, ne-au omorât, ne-au făcut sataniști și drogați. Nu cred că am mai trăit vreodată o prăpastie așa mare în societatea pe care o resimt eu. Se delimitează tot mai mult un „noi” de un „ei”. Ne uităm tot mai mult înainte și suntem tot mai conștienți de ce putem face, și de ce vrem să facem. Îmi place – ca exilat, de bună-voie, dar tot exilat, am nevoie de o reconfirmare a unei identități, și faptul că simt că fac parte din „noi” contează mult pentru mine.
Avem treabă – până la urmă, noi, populația României, i-am ales. Noi ne dezicem de ei.
Haideți să facem curățenie – avem nevoie de spațiu pentru biblioteci!