Dragilor,
Iar am insomnie (nu mă apuc acum să vă scriu despre birocrație și alte surori ale ei, care uneori nu mă lasă să îmi văd de somn; asta vine într-un alt post, când am scăpat de ele), așa că mai mănânc un kiwi, mai beau un iaurt, și mai citesc un articol, care mă face să îmi amintesc de mine.
Da, ați citit bine, și da, am și oglindă acasă, în caz că vreau să îmi amintesc cum mai arăt (și să îmi amintesc să îmi fac o programare la cosmetică), dar nu, nu despre asta e vorba, și da, știam că v-ați prins, numai nu vreau să trec în registre melodramatice.
Prin urmare, am citit un articol din Huffington Post despre femeile care călătoresc singure și 7 lucruri pe care trebuie să le știi despre ele (aici). Fain articol, mai ales că vorbește despre unul din miturile pe care, se pare, le are și lumea civilizată mai din vestul Europei despre femei. Despre feminism, într-un post viitor (spoiler alert).
Mi-am amintit apoi cum am călătorit eu de una singură la Paris, acum trei ani, la Barcelona, cum am mers de una singură la concert (Florence and the Machine), ce scary a fost inițial, dar ce senzație faină am avut, până la urmă. Ca să mă felicit și să îmi îmbunătățesc stima de sine, pun niște poze din arhiva proprie și personală:
De ce am fost speriată, la început: pentru că nu se întâmplă des să petreci 24 de ore numai cu tine însuți. Nu cred că vi se întâmplă vouă, nu mi se întâmplă nici mie. Dar e util, și realizezi multe lucruri despre tine, în momentele alea. Bine, dincolo de introspecții și alte minuni psihologice, te mai și plictisești, ai nevoie uneori să împărtășești cu cineva experiențele pe care tocmai le-ai trăit și locurile pe care le-ai vizitat. De asta m-am bucurat tare mult în Paris de gazda pe care am avut-o prin Airbnb și cu care discutam în fiecare seară.
Pe de altă parte, e fain că faci numai ce te taie pe tine capul. Eu una m-am bucurat de așa mare libertate, și probabil aceia dintre voi mai independenți din fire mă înțelegeți. Dacă nu îți iese ceva, știi că tu ești singurul responsabil. Pe de altă parte, e mai puțin practic, pentru că trebuie să fii tot timpul cu ochii în patru, nu e nimeni să te ajute cu cititul hărților sau cu supravegheatul bagajelor (după cum spune și autoarea articolului de mai sus).
Ce am mai descoperit eu într-una din călătoriile astea de una singură: că e timpul să accept un însoțitor, și nu doar unul pentru călătorit. Într-una din excursiile astea mi-am dat seama că nu mai vreau să fiu singură, că am nevoie de cineva. Decizie care mi-a schimbat viața total.
De atunci, călătoriile care au urmat au fost în doi și în trei, acum. Cu alte avantaje și dezavantaje.
Până la urmă, culori faine se pot găsi din toate experiențele, ceea ce e lucrul cel mai cel la viața asta.
Hai, să nu mai filosofez, că e 4 dimineața, iar Ema la 7 jumate, sau 8, depinde de noroc, îmi va zâmbi șăgalnic, îmi va da un pupic șă îmi va spune MAMA. O nouă zi, plină de aventuri, cum zice, la fel de șăgalnic, Adrian.
Somn ușor!