De ce 2? Pentru că 1 a fost anul trecut, nu că nu aș mai fi avut eu una revelioane acasă, nu am fost tot timpul nici party animal, nici miss popularitate, cum mă știți. Doar că, de când suntem mai mulți, adică 3, ăsta a fost al doilea revelion petrecut acasă, pe lângă pat și în pat, iar distracția s-a încheiat pe la ora 1. Progres față de anul trecut, când distracția s-a încheiat pe la miezul nopții (nu vă mirați, atunci era Ema și mai mică, iar eu așa bine am adormit pe la 11, m-a trezit Adi la 12 fără să văd artificiile din Canary Wharf, ca să ne dăm un pupic de la mulți ani și ca să îmi continuu periplul de una singură, prin vise, îmbrăcată în pijama).
Anul trecut hormonii mei o luaseră razna după sarcină, cum îi stă bine oricărei mămici care alăptează. La fel o luase și dorința mea de a avea un Revelion adevărat, aka petrecere. Așa că aproape de ora…8.00 pm, când Ema nu dormea încă și nici nu era la alăptat, am prins un moment magic când m-am îmbrăcat eu frumos și elegant în salopeta mea neagră, de mers în club (a fost singura dată când am îmbracat-o), mi-am luat pantofii cei negri cu toc cui, m-am rujat și aranjat șiiiiii…m-am așezat pe canapea, cu Ema la sân, că îi era foame. L-am bătut la cap și pe soț să se aranjeze corespunzător momentului și ocaziei festive. El a cedat, în final, probabil și-a dat seama că oricum nu durează mult petrecerea. După care, mâncați și parfumați, am dormit.
Anul ăsta, am lăsat-o mai moale cu aranjatul. Mi-am adus cu mine o rochiță mai elegantă, așa, doar ca să o am, în caz că… Nu am îmbrăcat-o, am stat cu blugi TOATĂ seara. Nu l-am mai stresat nici pe soțul din dotare, care mi-a mulțumit cu privirea plină de recunoștință. Ne-am petrecut seara dansând și jucându-ne de-a v-ați ascunselea cu Ema, cu care ne-am distrat până după ora 9, când micuța a capitulat pe pat, dormind de-a curmezișul, adică așteptând noul an într-un mod cât se poate de plăcut.
Apoi am rezistat eroic până la ora 1, când mulțumiți nevoie mare de ce am realizat în 2017, recunoscători pentru minunea care dormea sub ochii noștri, ne-am strecurat pe lângă ea, care pe unde am apucat, și am adormit.
Care vasăzică, e al doilea revelion acasă.
Avantaje? Nu suntem mahmuri (că altfel nu puteam fi gata de dans de dimineașă, cu Ema pe post de dirijor), nu ne dor picioarele (că avem oricum exercițiu, dansând în fiecare zi), nu ne miros hainele urât (rochia mea e gata de purtat) și nu ne doare nici stomacul de la prea multă băutură. Am petrecut frumos.
Ceea ce vă doresc și vouă, alături de un 2018 FA-BU-LOS.