Pe vremea mea… și Samsara era altfel. Da, pe vremea mea, adică acum vreo șase ani, când am fost eu ultima dată la Samsara, înainte să plec din Cluj și din țară, la Samsara se bea ceai și se fuma narghilea, se asculta muzică psihedelică și se visa cu ochii deschiși, sau închiși, pe jos sau la masă, după posibilități și produsele consumate.
De aceea marți, când ai mei mi-au zis, ieșind de la sesiunea de răsfăț de ziua mea de la Thai Terapy (de care o să vă povestesc într-o postare viitoare), despre un local unde se mănâncă sushi, numai la Samsara nu m-am gândit. Rețineți, vă rog, că în mintea mea Samsara egal Teahouse, nicidecum Foodhouse.
Am căzut de acord cu ai mei să mergem la locul descoperit de ei și am ajuns la Samsara, care se numește Foodhouse, și care m-a întâmpinat cu o terasă faină și răcoroasă, numai bună de stat cu un bebe. Și cu mâncare delicioasă. Am mâncat un burger vegetarian din cauza căruia îmi lasă gura apă și acum, când scriu postarea. O minunăție. Am mai gustat din bucatele alese ale comesenilor, și anume paste cu ciuperci și risotto cu dovlecei și mărturisesc că a fost prima data în viața Emei când i-am dat cu cea mai mare încredere mâncare de la un restaurant, pentru că mâncarea era gâtită foarte bine și era delicioasă. Băuturile la fel, o porție de viață la pahar și o senzație de sațietate sănătoasă, când îți vine și îți și iese să zbori de pe scaun cu burta plină și cu privirea spre norișori, nicidecum spre burtihanul rotofei. O spendoare de masă! I-am întrebat și de unde se aprovizionează și mi s-a răspuns că din mai multe locuri, dar i-am văzut mai apoi (adică am văzut un microbuz cu sigla lor) la Kaufland în Mănăștur, ceea ce îmi confirmă, de fapt, informația potrivit căreia retailerul german este lider pe piața de retail alimentar din România (Sursă).
Merită mers, cu sau fără bebe, mai ales acum, la cele 27 grade plus din Cluj. Merită mâncat și stat în tihnă. Baia e curată, atmosfera chill, ce mai, mai mergem cu siguranță!
Chapeau!