You are yet to come home, my favourite being of sand Yet to be truly born and yet to be left voiceless behind Yet to truly have lived the 100 days of wonder that lie in front of the sleeping prisoners every […]
Citește în continuare →
Categorie: Poezie
Violoncel
Mi-ar fi plăcut să învăț să cânt la violoncel Măcar notele cele mai moi Cele mai triste Să le văd cum le aleargă arcuşul pe corzile instrumentului, Ținând un bici în mână. Adesea, îmi place să închid ochii Şi să cred că […]
Citește în continuare →
Transformare
Am înşiruit literele una câte una, ca un trenuleț, Am închis ochii şi le-am amestecat, pâna s-au făcut pastă omogenă de litere De la unu la infinit. Au devenit mult mai puternice de această dată, fără semne de punctuație. Li se părea […]
Citește în continuare →
Ochii
Dar ochii ai cui sunt, mamă? Ai unei veşnicii, ai altei veşnicii, Ai unui început O poveste care stă să fie scrisă Literă cu literă. Curcubeul mă aşteaptă la marginea orizontului de mâine Abia aştept să vezi şi tu curcubeul Să răsară […]
Citește în continuare →
Aventură
Îmi închipui că acolo de unde vin bebeluşii e o veselie maximă. Râsete şugubețe şi mâini pufoase şi ochişori mari Împliniți spre venirea în lumea asta a noastră Conjugată la imperfect. Îmi închipui că asta e misiunea lor, a bebeluşilor, Să schimbe […]
Citește în continuare →