Categorie: Poezie

Call me When the light is dim outside When the torches of your soul are lit. It should be warm, and hands should be soft, Mirrors all around should all be covered No lost souls around, but we. Call me, When the […]
Citește în continuare →

Ți-e perfectă mânuța cu care atingi visele din jur. Fără îndoială, ele sunt mai colorate și mai săltărețe decât ale oamenilor crescuți. Fără îndoială, ele sunt vise magice, pentru că tu Ai venit aici să ne amintești de lumina pură și de […]
Citește în continuare →

Într-un joc de pronume posesive Singular Ne zbatem din când în când, ca și celelalte cupluri Care își duc viețile în spinare. Din fericire, Noi ne ducem unul pe celălalt Întâi spre abis Apoi spre culmi. Împreună Tot mai fragmentați, Dar tot […]
Citește în continuare →

E plin de mango și de pepene verde De struguri atârnând De râsete De prieteni Cu care împart o bucată de tort și un pahar de ceva La alegere, De mâini care mă țin strâns, De amintiri care mă țin pe loc. […]
Citește în continuare →

Blimey, she said, sending words of shiver through my spine, This is how ghosts work, and witches, And ghosts of past like especially saddened beings Scrolling their feisty, yet long and dry hands along curtains of time. Mornings and evenings are never […]
Citește în continuare →