Cu mulți ani în urmă, când cochetam cu ideea de a avea mașina mea și, implicit, permis de conducere, mă gândeam ce fain ar fi să pot conduce de la Cluj la Gârbova pe autostradă. În vremurile acelea, Sebeșul era foarte aglomerat, mai ales vara, când îl năpădeau din toate direcțiile românașii noștri aciuați pe tărâmuri străine, venind dinspre vamă. Șerpuiau agale coloanele de mașini prin micuța urbe, neîncăpătoare.
Iată că am ajuns și vremuri mai bune și conduc și pe autostradă. Deși îmi vine să țin un discurs ca la Oscar (pentru mine, permisul ăsta de conducere are valoare aproape simbolică), în care să le mulțumesc tuturor celor care m-au susținut, mai ales domnului instructor Brătean din Sebeș (un Domn în adevăratul sens al cuvântului), nu o fac acum, pentru că mai cu seamă v-aș plictisi. Vreau însă să vă povestesc ce fain am condus ieri din Gârbova spre Cluj, mare parte pe autostradă, și cum am ratat kilometrii cei noi, inaugurați la ora 15.00 – noi eram deja pe drum și ne-a trimis Waze prin Aiud și Teiuș, pentru că, nu-i așa, kilometrii așteptați de noi de multă vreme nu erau încă inaugurați și, prin urmare, respectiva porțiune de autostradă nu era încă deschisă.
Am pornit mai devreme cu o zi din Gârbova, ninsese deja de dimineață și ne gândeam să fim pe 1 decembrie acasă la Cluj. După ce am adunat în Angie multe pachete, borcane, plase, până ce Angie era plină ochi, ne-am înduplecat să pornim la drum. Frig, frig, vânt de numa, aș fi scris vânt în pupa, ne doreau locurile natale, doar că era atât de frig, încât abia așteptam cu toții să pornim și să ne încălzim. Drumul lin, destul de puțin aglomerat – frumos, deci; am urcat pe autostradă din Cunța și drum întins, era cald și bine în mașină, parcă și afară norii erau mai zâmbitori, mai că ne zâmbea și un soare, mai timid un pic – deh, era bine. Doar că, la un moment dat, ne trimite Waze să ieșim de pe autostradă mai repede decât de obicei – eu ascult cuminte, am fost copil ascultător dintotdeauna, o fi știind doamna aplicație ce știe. Și am ajuns la Alba pe centură, și așa am mers pănă în Aiud. Din sensul opus, coloană de mașini, și pe autostradă se vedeau mașinile aliniate. Ne-am gândit că s-a întâmplat vreun accident – logica ne spunea că porțiunea care trebuia deschisă s-a deschis de dimineață. Așa că ne-am văzut liniștiți de drum. Până ce, trecute fiind orele 15.00, am auzit la radio că doar atunci s-a deschis porțiunea mult-așteptată de autostradă. Prin urmare, o vom parcurge data viitoare când merge acasă.
Până atunci, vă pun aici niște poze de prin Sibiu și de pe drum.
Și o poză cu cifra 7 care, dacă nu știați, are forma unei doamne cu corp, fără picioare, numai cu mâini. Dap, Ema e creatoarea :).
